Boala anevrismală: pericolul care poate evolua ani întregi fără simptome
Un anevrism se poate dezvolta fără durere și fără semne evidente. Uneori, pacientul află întâmplător despre existența lui, în timpul unei ecografii sau al unei investigații efectuate din alt motiv. Tocmai această evoluție silențioasă face ca boala anevrismală să fie una dintre afecțiunile vasculare care nu trebuie neglijate.
Dintre toate localizările, anevrismul de aortă abdominală (AAA) este unul dintre cele mai importante. Riscul major apare atunci când anevrismul continuă să crească și, în cele din urmă, se rupe – situație care reprezintă o urgență medicală extrem de gravă.
Vestea importantă este că un anevrism descoperit înainte de apariția complicațiilor poate fi monitorizat și, atunci când este necesar, tratat planificat, inclusiv prin tehnici endovasculare minim invazive la pacienții potriviți.
Ce este, de fapt, un anevrism?
Arterele transportă sângele de la inimă către organe și țesuturi. Atunci când peretele unei artere se slăbește și se dilată anormal, apare ceea ce numim anevrism.
Anevrismul poate apărea în diferite teritorii arteriale, însă una dintre cele mai frecvente și importante localizări este aorta abdominală, cea mai mare arteră din organism.
Pe măsură ce diametrul anevrismului crește, crește și riscul apariției complicațiilor. Din acest motiv, diagnosticul nu înseamnă automat intervenție chirurgicală, dar înseamnă că pacientul trebuie să intre într-un program corect de supraveghere și evaluare vasculară.
Anevrismul de aortă abdominală – o afecțiune frecventă după 65 de ani
AAA afectează în special persoanele în vârstă și este mult mai frecvent la bărbați. Estimările epidemiologice diferă în funcție de populația studiată și de perioada analizată, însă prevalența în rândul bărbaților de peste 65 de ani este suficient de importantă încât în numeroase țări să existe programe dedicate de screening.
Problema este că majoritatea anevrismelor de aortă abdominală nu produc simptome înainte de apariția unei complicații.
Un pacient se poate simți perfect normal și totuși să aibă un anevrism care necesită supraveghere.
De aceea, în această afecțiune, întrebarea importantă nu este doar „Ce simptome am?”, ci și:
„Am factori de risc care justifică o evaluare?”
Cine prezintă un risc mai mare?
Probabilitatea apariției unui anevrism de aortă abdominală crește odată cu vârsta. Printre factorii importanți se numără:
- vârsta înaintată, în special peste 65 de ani;
- sexul masculin;
- fumatul actual sau în antecedente;
- antecedentele familiale de anevrism de aortă;
- hipertensiunea arterială;
- ateroscleroza și alte boli cardiovasculare.
Fumatul este unul dintre cei mai importanți factori de risc modificabili pentru AAA.
Prezența unuia sau mai multor factori nu înseamnă automat că există un anevrism, dar poate justifica discutarea oportunității unei evaluări cu medicul.
De ce poate fi periculos dacă nu doare?
Aceasta este una dintre particularitățile bolii anevrismale.
Un anevrism poate crește lent, uneori timp de ani, fără să producă manifestări evidente. Riscul devine important pe măsură ce dimensiunea acestuia crește.
Cea mai gravă complicație este ruptura anevrismului.
În acel moment poate apărea o hemoragie internă masivă, iar viața pacientului poate fi pusă în pericol într-un timp foarte scurt.
Pot apărea durere abdominală sau lombară bruscă și intensă, amețeală, stare de slăbiciune, scăderea tensiunii arteriale sau pierderea stării de conștiență.
Suspiciunea de ruptură a unui anevrism reprezintă o urgență medicală majoră și necesită apelarea imediată a serviciului 112.
Cum poate fi descoperit înainte să devină o urgență?
Pentru evaluarea aortei abdominale, ecografia abdominală reprezintă o investigație simplă, neinvazivă și foarte utilă pentru identificarea și măsurarea unui anevrism.
În cazul în care este descoperită o dilatare, medicul poate recomanda investigații suplimentare, în funcție de dimensiune și de situația pacientului.
Angio-CT-ul, de exemplu, poate oferi informații anatomice detaliate și este esențial atunci când se planifică anumite intervenții.
Nu orice anevrism descoperit trebuie operat imediat.
Pentru anevrismele de dimensiuni mai mici, conduita poate consta în monitorizare periodică, controlul factorilor de risc și reevaluarea diametrului și a ritmului de creștere.
Tratament endovascular sau chirurgie deschisă?
În cazul anevrismului de aortă abdominală, există două strategii principale de reparare.
Tratamentul endovascular – EVAR
La pacienții cu anatomie favorabilă, anevrismul poate fi tratat printr-o tehnică endovasculară, fără operația abdominală deschisă clasică.
Prin arterele de la nivel inghinal este introdus un dispozitiv special numit endoproteză (stent-graft), care este poziționat în interiorul aortei astfel încât sângele să circule prin acesta, izolând anevrismul de presiunea fluxului sanguin.
Pentru pacientul potrivit, această abordare poate însemna o intervenție mai puțin invazivă și o recuperare inițială mai rapidă. După EVAR este însă necesară supravegherea imagistică pe termen lung.
Chirurgia deschisă
Există însă situații în care anatomia anevrismului nu permite un tratament endovascular optim sau în care, luând în calcul particularitățile pacientului, chirurgia deschisă reprezintă soluția mai potrivită.
În această intervenție, segmentul afectat al aortei este reparat chirurgical cu ajutorul unei proteze vasculare.
Este o operație mai complexă, dar rămâne o metodă fundamentală și durabilă de tratament pentru pacienții atent selectați.
Nu există o singură soluție potrivită pentru toți pacienții
Aceasta este una dintre ideile esențiale atunci când vorbim despre boala anevrismală.
„Minim invaziv” nu înseamnă automat „mai bun” pentru fiecare pacient, iar chirurgia deschisă nu trebuie privită automat ca o opțiune inferioară.
Tratamentul optim este cel ales în funcție de anatomia anevrismului, caracteristicile pacientului și rezultatul urmărit pe termen lung.
Tocmai de aceea, evaluarea de către chirurgul vascular, specialitatea care integrează atât opțiunile endovasculare, cât și chirurgia vasculară deschisă, este esențială pentru stabilirea strategiei potrivite.
Boala anevrismală nu înseamnă doar aorta abdominală
Anevrismele pot apărea și în alte teritorii ale sistemului arterial.
Există anevrisme periferice, precum cele ale arterei poplitee, localizată în spatele genunchiului, dar și anevrisme ale arterelor viscerale, care vascularizează organele abdominale.
În funcție de localizare, riscurile sunt diferite. Unele anevrisme prezintă risc de ruptură, în timp ce altele pot favoriza formarea de trombi, embolizarea și afectarea circulației către membrul sau organul respectiv.
De aceea, boala anevrismală trebuie privită ca o patologie vasculară complexă, nu doar ca o problemă a aortei.
Ai peste 65 de ani și factori de risc? Merită să discuți despre screening
Una dintre cele mai eficiente strategii împotriva complicațiilor anevrismului este descoperirea acestuia înainte să devină simptomatic.
În special pentru bărbații cu vârste între 65 și 75 de ani care au fumat vreodată, ghidurile internaționale susțin screeningul ecografic unic pentru AAA; în alte situații, indicația se individualizează în funcție de profilul de risc.
O investigație efectuată la momentul potrivit poate identifica un anevrism care altfel ar putea rămâne necunoscut ani întregi.
Un anevrism descoperit la timp poate schimba complet evoluția pacientului
Diagnosticul de anevrism nu trebuie să însemne automat panică și nici automat operație.
Înseamnă, înainte de toate, că problema a fost identificată și că poate fi stabilită o strategie: monitorizare atunci când riscul este redus și tratament atunci când intervenția devine necesară.
În chirurgia vasculară modernă, obiectivul nu este alegerea celei mai spectaculoase proceduri, ci alegerea tratamentului potrivit pentru pacientul potrivit, la momentul potrivit.
Evaluarea bolii anevrismale la Centrul Medical SILOȘI
Dacă ai factori de risc, ai fost diagnosticat cu un anevrism sau ai nevoie de o evaluare de specialitate, primul pas este stabilirea corectă a diagnosticului și a strategiei terapeutice.
În funcție de particularitățile cazului, pacientul poate necesita monitorizare, investigații imagistice suplimentare sau evaluarea posibilității unui tratament endovascular ori chirurgical deschis.
Un anevrism poate fi tăcut. Evaluarea la timp nu trebuie să fie.
Ce spun pacienții noștri
